Am citit 2 recenzii despre Pe neaşteptate, un înger care m-au imboldit sa o cumpar:
Dr. V. vă recomandă – Jaime Bayly, Pe neaşteptate, un înger si In Peru cu un roman de Jaime Bayly
Mi-a fost insa teama sa nu ma "pacalesc", ca in cazul lui V. de Thomas Pynchon. Si la V. am fost incantat de o recenzie, dar nu am putut sa trec de pagina 15. Macar am aflat ce inseamna postmodernism american :). Sotia mea e mai tare decat mine si a citit-o pana la capat.
Pe neasteptate, un inger m-a relaxat inca de la primele pagini. O schimbare fata de tensiunea prezenta in alte romane.
"Sunt un porc. Casa mi-e o cocina. Nu o curat de luni de zile. Nimeni nu vine sa-mi faca ordine. Nu-mi place sa-mi intre oameni straini in casa."
Asa incepe cartea si mi-a aparut pe loc un zambet in suflet si pe buze.
Ce a fost atat de relaxant? Viata lui Julian Beltran povestita chiar de el. E o viata care se scurge incet, fara prea mare interactiune sociala - doar o iubita. El este un scriitor caruia i s-au publicat romane fara prea mare succes la public. Nu ii place sa fie deranjat de la tabieturile sale si duce o viata "linistita".
Toate acestea se vor schimba, cand in viata sa intra Mercedes - o femeie de servici grasunica pe la 50 de ani. Julian se ataseaza de Mercedes pe parcursul paginilor romanului, iar aceasta il face sa isi reanalizeze viata si relatiile cu parintii.
Citatul cu care incepe cartea "La inceput, copiii isi iubesc parintii. Dupa un timp, ii judeca. Arareori ii iarta, aproape niciodata." (Oscar Wilde, O femeie fara importanta) se dovedeste a fi laitmotivul povestii. Aflu ca Julian s-a certat cu parintii din cauza mostenirii lasate de bunic si nu i-a vazut de multi ani urandu-i.
Mai departe, va las sa descoperiti singuri.
Pe neasteptate, un inger mi-a ramas in suflet. Sunt carti care te fac sa vezi altfel lumea. Aceasta este una din ele.
